Paralela dintre Securitatea și Sănătatea în Muncă și Igiena și Siguranța Alimentară
Principii comune, legislație și aplicabilitate practică
Doamna Mihaela Preda a participat în calitate de speaker la Seminarul Național Online „Barometrul SSM și raportul UE privind securitatea și sănătatea în muncă – Privire generală asupra SSM”, organizat în cadrul Campaniei EU-OSHA 2026–2028 „Împreună pentru Sănătatea Mintală la Locul de Muncă”, la data de 25 iunie 2026.
În activitatea SSM trebuie să se țină cont, în funcție de domeniul angajatorului, și de riscul pe care îl presupune asupra altor factori specifici activității.
În domeniul alimentar, pe lângă riscurile specifice din punct de vedere SSM mai există și riscul consumatorului.
Paralela dintre Securitatea și Sănătatea în Muncă și Igiena și Siguranța Alimentară – principii comune, legislație și exemple practice
Deși securitatea și sănătatea în muncă (SSM) și siguranța alimentară sunt considerate domenii distincte, acestea au la bază aceleași principii fundamentale: prevenirea riscurilor, protejarea sănătății și respectarea unor cerințe legislative menite să asigure un mediu sigur.
SSM urmărește protejarea lucrătorilor împotriva accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, în timp ce siguranța alimentară urmărește protejarea consumatorilor împotriva riscurilor generate de alimente nesigure. În ambele situații, obiectivul final este protejarea vieții și sănătății umane.
Fundamentul legislativ european și național
La baza legislației SSM se află Directiva 89/391/CEE, care introduce principiul prevenirii și obligația angajatorului de a evalua și controla riscurile profesionale.
În România, aceasta a fost transpusă prin:
- Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă;
- HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice.
În domeniul alimentar, principalele reglementări europene sunt:
- Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
- Regulamentul (CE) nr. 852/2004 privind igiena produselor alimentare.
În România, aceasta a fost transpusă prin:
Ordinul Ministrului Sănătății nr. 976/1998- Aprobă Normele de igienă privind producția, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul și desfacerea alimentelor.
Ambele sisteme legislative sunt construite pe aceeași idee: identificarea pericolelor înainte de apariția unui incident.
Principiul prevenirii – element comun
Articolul 7 din Legea 319/2006 stabilește că angajatorul trebuie să evite riscurile și să combată pericolele la sursă.
În siguranța alimentară, aceeași abordare este aplicată prin sistemul HACCP, unde operatorul trebuie să identifice punctele critice în care poate apărea contaminarea alimentelor.
Este mai eficient să previi contaminarea alimentelor prin respectarea normelor de igienă decât să retragi produse de pe piață după apariția unui incident.
La fel, este mai eficient să previi căderea unui lucrător prin montarea unei balustrade decât să gestionezi consecințele unui accident.
Identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor
Evaluarea riscurilor reprezintă punctul de plecare al oricărui sistem de management.
În SSM sunt analizate:
În siguranța alimentară sunt analizate:
- Salmonella;
- E. coli;
- Listeria.
- pesticide;
- detergenți;
- substanțe dezinfectante.
- sticlă;
- metal;
- plastic.
Sistemul HACCP și evaluarea riscurilor SSM
HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Points) reprezintă principalul instrument de control al siguranței alimentare.
Acesta presupune:
- identificarea pericolelor;
- stabilirea punctelor critice de control;
- monitorizarea procesului;
- aplicarea măsurilor corective.
În SSM regăsim exact aceeași logică prin:
- evaluarea riscurilor profesionale;
- stabilirea măsurilor preventive;
- monitorizarea locurilor de muncă;
- revizuirea periodică a evaluării.
Practic, HACCP pentru industria alimentară este echivalentul evaluării riscurilor pentru domeniul SSM.
Instruirea personalului
În SSM există:
- instruire introductiv-generală;
- instruire la locul de muncă;
- instruire periodică.
În domeniul alimentar există instruiri privind:
- igiena personală;
- manipularea alimentelor;
- prevenirea contaminării;
- procedurile HACCP.
Conform HG 1425/2006, nici un lucrător nu poate începe activitatea fără instruire.
Exemplu practic:
Un lucrător neinstruit poate utiliza incorect un utilaj și poate provoca un accident.
Un manipulator alimentar neinstruit poate contamina produsele prin utilizarea incorectă a ustensilelor.
Igiena personală și starea de sănătate
Atât SSM, cât și siguranța alimentară acordă o importanță majoră igienei personale.
Printre cerințele comune se regăsesc:
Un angajat cu o afecțiune transmisibilă poate reprezenta un risc pentru colegi, dar și pentru consumatorii care intră în contact cu produsele alimentare manipulate de acesta.
Echipamentul individual de protecție
HG nr. 1048/2006 reglementează utilizarea echipamentului individual de protecție.
În construcții:
- cască;
- bocanci;
- mănuși;
- vestă reflectorizantă.
În industria alimentară:
- bonetă;
- halat;
- mască;
- mănuși de unică folosință.
Documentația obligatorie
În ambele domenii, documentația constă în proceduri, ghiduri și instrucțiuni de lucru care trebuie implementate și respectate în cadrul proceselor de execuție, cât și al autocontrolului.
În SSM:
- evaluarea riscurilor;
- planul de prevenire și protecție;
- instrucțiuni proprii;
- fișe de instruire.
În siguranța alimentară:
- planul HACCP;
- registre de temperatură;
- planuri de igienizare;
- documente de trasabilitate.
Existența documentației NU reprezintă dovada implementării măsurilor în execuție, dar nici lipsa documentelor nu dovedește că nu s-au luat măsurile de prevenție.
Standardele internaționale ISO
Atât SSM, cât și siguranța alimentară utilizează sisteme moderne de management.
ISO 45001
Standard pentru managementul sănătății și securității ocupaționale.
Obiective:
- reducerea accidentelor;
- reducerea bolilor profesionale;
- îmbunătățirea performanței organizației.
ISO 22000
Standard pentru managementul siguranței alimentare.
Obiective:
- prevenirea contaminării;
- controlul pericolelor alimentare;
- furnizarea unor produse sigure consumatorilor.
Studiu de caz: Restaurant
Un restaurant reprezintă unul dintre cele mai bune exemple de interacțiune între cele două domenii.
Riscuri SSM:
- arsuri;
- tăieturi;
- alunecări;
- electrocutări.
Riscuri privind siguranța alimentară:
- contaminare încrucișată;
- depozitare necorespunzătoare;
- temperaturi incorecte;
- igienă deficitară.
Un risc comun pentru securitatea și sănătatea în muncă și siguranța alimentară îl reprezintă nerespectarea procedurilor de igienă și lucru. Aceasta poate afecta atât sănătatea lucrătorilor, cât și siguranța consumatorilor, demonstrând necesitatea unei abordări integrate a celor două domenii.
Aplicabilitate practică în activitatea de consultant
În activitatea de consultant SSM observăm frecvent că măsurile de ordine și curățenie recomandate pentru prevenirea accidentelor sunt similare cu măsurile impuse de normele de igienă alimentară.
Depozitarea corespunzătoare a materialelor, igienizarea periodică a spațiilor, utilizarea echipamentului de protecție și instruirea personalului contribuie simultan la protejarea lucrătorilor și la asigurarea siguranței alimentelor.
Astfel, cele două domenii nu funcționează separat, ci se completează reciproc.
Concluzii
Analizând legislația, standardele internaționale și activitatea practică, observăm că securitatea și sănătatea în muncă și siguranța alimentară au numeroase elemente comune:
În esență, ambele sisteme au același scop și vin în completare una față de alta.
