În multe organizații, ergonomia este asociată aproape exclusiv cu alegerea unui scaun ergonomic sau cu amenajarea unui birou.
În realitate, aceasta reprezintă doar o mică parte legată de ergonomie și vizează domenii restrânse.
Cele mai multe riscuri ergonomice apar în activitățile care implică manipularea manuală a maselor, posturi de lucru forțate, mișcări repetitive și de durată, influențele negative ale mediului de lucru, organizarea defectuoasă a activității etc.
Evaluarea ergonomică eficientă și corectă ia în considerare factorii de mai sus, impactul cumulativ al acestora, precum și caracteristicile anatomice, fiziologice și modul de percepție al lucrătorului atunci când interacționează cu acești factori.
Metodologia de evaluare ergonomică cuprinde, printre altele, alegerea unei metode de evaluare potrivite și adaptabile ansamblului om–sistem de muncă, în care să se țină cont, în mod real, inclusiv de caracteristicile antropometrice și starea de sănătate a lucrătorului, dar și de anumite aspecte specifice.
Punctele/zonele de sprijin sau întinderile și deplasările pot aduce beneficii lucrătorului și nicidecum nu trebuie considerate automat factori negativi, așa cum sunt tratate în anumite metode consacrate de evaluare ergonomică.
Calitatea evaluării riscurilor ergonomice
depinde covârșitor de
potrivite și adaptabile
ansamblului om–sistem de muncă
- - cauzele care îi afectează negativ pe lucrători și gradul de afectare;
- - elementele care sunt benefice pentru lucrători;
- - modul în care este perceput întregul ansamblu de către lucrători în timpul desfășurării activității.