Resursă profesională ARSSM

Managementul riscurilor profesionale
• ERGONOMIA •

De la prevenire reactivă la prevenire predictivă

O prezentare susținută de Dr. ing. Adrian Ispășoiu, Președinte ARSSM, despre evaluarea reală a riscurilor ergonomice, limitele metodelor clasice și trecerea către abordări preventive, adaptate activității din teren.

Ergonomie Managementul riscurilor Prevenire predictivă Resursă ARSSM
25 iunie 2026  •  Prezentare profesională  •  ARSSM

Domnul Adrian Ispășoiu, Președinte ARSSM, a participat în calitate de speaker la Seminarul Național Online „Barometrul SSM și raportul UE privind securitatea și sănătatea în muncă – Privire generală asupra SSM”, organizat în cadrul Campaniei EU-OSHA 2026–2028 „Împreună pentru Sănătatea Mintală la Locul de Muncă”, la data de 25 iunie 2026.

TERMINOLOGIE

La locul de muncă pot exista multe pericole și riscuri

Acestea pot afecta sănătatea fizică și psihică a lucrătorilor.

01 · MEDIUL DE MUNCĂ FIZIC
Zgomot, vibrații, microclimat, iluminat etc.
02 · MIJLOACELE DE PRODUCȚIE
Organe de mașini în mișcare, agenți chimici periculoși etc.
03 · SARCINA DE MUNCĂ
Efort fizic, poziții de lucru forțate etc.
04 · ACȚIUNI NECORESPUNZĂTOARE
Nerespectarea instrucțiunilor de lucru etc.
05 · MEDIUL DE MUNCĂ PSIHOSOCIAL
Relația cu șefii, colegii, probleme personale etc.
ERGONOMIE

Ergonomia cuprinde
3 domenii principale

Fizic
Studiază reacțiile corpului uman la cerințele fizice și psihologice ale muncii.
Cognitiv
Se ocupă cu procesele mentale, precum percepția, memoria, rațiunea și locomoția, de modul cum ele afectează interacțiunile dintre oameni și alte elemente ale unui sistem.
Organizațional (macroergonomie)
Are în vedere optimizarea sistemelor socio-tehnologice, incluzând structurile organizatorice, regulile și procesele în vederea maximizării eficienței.
Cele trei domenii principale ale ergonomiei
EVALUAREA RISCURILOR ERGONOMICE

Metode consacrate pentru evaluarea riscurilor ergonomice

Metodele consacrate de evaluare a riscurilor ergonomice, deși unele pot să aibă un grad mai mare de complexitate și se poate aprecia că vizează o plajă mai largă de activități, totuși, sunt limitate semnificativ atât ca stil de abordare cât și ca domeniu de aplicabilitate.

Din acest punct de vedere, pot fi grupate în 4 stiluri de abordare:
01
Metode observaționale
Analiza directă a comportamentului lucrătorului în timpul activității.
RULA, REBA, OWAS, QEC
02
Metode subiective
Se bazează pe percepția lucrătorilor asupra sarcinii de muncă, disconfortului etc., utilizând chestionare.
COPSOQ, ERI (Effort-Reward Imbalance), SWAT (Subjective Workload Assessment Technique)
03
Metode analitice
Folosesc formule matematice utilizând parametri observați sau măsurați: greutate, distanță, frecvență, poziție, unghiuri etc.
NIOSH Lifting Equation, Snook Tables, RULA/REBA
04
Metode normative
Bazate pe standarde.
Snook T., Norme NIOSH, ISO 11228, ISO 6385 etc.
LIMITĂRI ESENȚIALE

Limitări esențiale ale metodelor consacrate pentru evaluarea riscurilor ergonomice

Metodele clasice pornesc de la o premisă simplistă:

„Cu cât segmentul corpului este mai departe de trunchi, cu atât crește momentul de forță asupra coloanei.” - și consideră zona respectivă ca fiind „zonă roșie”.

Aceasta ar putea fi adevărat „doar în posturi statice” și doar dacă:

  • lucrătorul ține o greutate
  • lucrătorul menține poziția
  • lucrătorul nu se mișcă
  • lucrătorul este în flexie sau rotație.

Ex.: REBA/RULA au fost create în anii ’90 pentru „posturi statice industriale”, nu pentru mișcare dinamică.

Când lucrătorul: se întinde, se rotește, face un pas, schimbă centrul de greutate, alternează poziția, își întinde brațele, își întinde spatele etc., „nu crește riscul”, ci „scade riscul”.

De ce? Pentru că: se redistribuie presiunea discală, se reactivează musculatura posturală, se reduce compresia lombară, se reduce oboseala statică, se îmbunătățește circulația, se reduce rigiditatea articulară etc.

Adică, aceste metode penalizează: întinderea brațelor, deplasarea trunchiului, rotația, flexia temporară etc.

Dar în realitate, exact aceste mișcări „protejează corpul”.

ERGONOMIE

Ergonomia este un domeniu multidisciplinar și interdisciplinar

Evaluatorul de risc, pentru evaluarea riscurilor ergonomice, trebuie să aibă cunoștințe integrate din domenii științifice, tehnice și umane.

Ergonomia este un domeniu multidisciplinar și interdisciplinar
Factori de evaluare a riscurilor ergonomice
ERAI

Metoda ERAI

Metodologia pentru evaluarea riscurilor ergonomice în industrie

(Ergonomics Risk Assessment Methodology in Industry)

Diagramă bloc cu etapele metodei ERAI
Diagramă bloc cu etapele metodei ERAI
Formularul de lucru în metoda ERAI
Formularul de lucru în metoda ERAI

Ispășoiu, A.; Miloșan, I.; Gabor, C.; Oancea, G. (2023). A New Methodology for Validation of the Ergonomics Risk Assessment in Industry. Publicată în: Jurnalul Processes, Vol. 11, No. 12, p. 3261. F.I. 3.5, Q2. WOS:001131125400001.

ERGONOMIE

Bune practici în domeniul ergonomiei

Bunele practici în ergonomie nu sunt doar niște acțiuni izolate, ci constau într-un întreg sistem integrat de măsuri care țin cont de:

Caracteristicile fizice și psihologice ale lucrătorilor
Cerințele sarcinilor
Mediul de lucru
Tipul echipamentelor de lucru, incluzând și materiile prime, produsele intermediare și finite
Atitudinea organizațională față de ergonomie
Atitudinea lucrătorilor față de propria securitate și sănătate
Câteva dintre cele mai bune practici ergonomice
Evaluarea periodică a riscurilor ergonomice
Designul ergonomic al echipamentelor și posturilor de lucru
Alternarea sarcinilor și pauzele active
Implicarea angajaților în soluții ergonomice
Proiectare ergonomică integrată încă în faza de concept și design
Pregătirea corpului înainte de începerea activității
MANAGEMENTUL RISCURILOR ERGONOMICE

Beneficiile implementării corecte a bunelor practici în managementul riscurilor ergonomice

Reducerea accidentelor și îmbolnăvirilor
Creșterea productivității
Reducerea costurilor operaționale
Îmbunătățirea imaginii organizației
În rezumat, printre problemele actuale legate de ergonomie se regăsesc:
  • Formalism excesiv. Evaluarea riscurilor făcută greșit, utilizând metode nepotrivite
  • Lipsa de competență profesională și insuficiența informațiilor tehnice ale evaluatorilor
  • Adoptarea „relelor practici”
  • Profesioniști „resemnați”
  • Lipsa implicării managementului
  • Înțelegerea greșită a beneficiilor ergonomiei
Direcții recomandate:
  • evaluarea corectă, reală și completă a riscurilor ergonomice;
  • abordări predictive;
  • atitudine matură organizațională și individuală față de ergonomie.
Perfecționarea continuă. Cursuri, seminare, ateliere de lucru etc.
eventinfo.ro
CONCLUZII

Managementul riscurilor profesionale, ergonomice, este un proces continuu și trebuie să fie activ și preventiv

Implicarea tuturor nivelurilor organizației este esențială
Bunele practici trebuie adaptate realității din teren
Prevenția este mult mai eficientă decât reacția
Atitudinea fiecărui lucrător față de pericole este esențială
Prevenirea eficientă înseamnă implicare, analiză și îmbunătățire continuă
Bunele practici devin atitudine doar prin aplicare consecventă
Managementul riscurilor ergonomice – concluzii
Asociația Română pentru Securitate și Sănătate în Muncă

Adrian Ispăsoiu

Președinte ARSSM
Sursa imaginilor din prezentare: proprii, Internet
Vă mulțumesc pentru atenție